Simt oasele zdrobindu-se in mine
Cu putere,
Ca si cum o avalansa ar invada trupul
Iar sufletul mi l-ar dezgoli
Lasandu-l prada vietatilor insetate de distrugere
Si infometate de atingerea fericirii.
Vor sa ma lase fara sentimente
Sa-mi smulga plutirea spre infinit
Murdarind totul in jur
Fara oprire.
Te vad.
Imi tin ochii strans inchisi.
Ma strangi usor in brate si ating
Ce?
Tot inchisi.
Ma saruti lung si dulce
Si eu incep sa..
Ce?
Imi soptesti usor in urechea surda
Ca ai avea sa-mi spui ceva
Ce?
Tot inchisi.
Ma intorc brusc.O panza gri pe care se deruleaza momente
Clipe,secunde,minute,ore,zile,saptamani de neuitat
Apare ca o clipire.
Ma strigi.
Unde esti?
Mi-am deschis ochii
Unde esti?
Nu te mai aud.
Nu-ti mai recunosc sarutarile
De fapt nu ti le mai simt.
Imbratisarile si-au sters si ele amprentele.
Si eu..
Eu am ceva sa-ti spun.
5 septembrie 2009
Acum doi ani
O dimineata.
Rasare soarele uitat intre nori di fulgi de prea mult timp.
Stau la geam.
E aproape ora 10: 20 a.m. si profesoara intarzie!Elevii devin agitati dar sunt multumiti.
Nu le pasa.Mie imi pasa.Stau lipita de geam si cu privirea pierduta.
Simt in vene sangele fierband.
Nu mai tin cont de timp,de spatiu,de mine.
Cobori scarile.Nu esti singur,dar conteaza?Esti doar tu..si eu.Incerc sa`mi controlez privirea si sa nu renunt la acest moment.Chiar daca pasii tai au avut de urmat un drum scurt si curand s`au risipit ,lasand doar o urma oarecare,dar totusi autentica,am asteptat intoarcerea.Eram absolut sigura.Pentru cateva clipe,am iesit din starea euforica si am aruncat o privire prin clasa.Aceeasi agitatie.
Cateodata am impresia ca aceasta clasa arata ca o jungla.Gresit.
Intorcand capul pentru a nu pierde momentul intoarcerii,un coleg ratacit anunta venirea profesoarei.
Haos total.Lumea isi face loc printre scaune si intr`un sfarsit se asterne linistea.
NU vreau.Ma tin strans de geam.Stiu ca te intorci.Privesc spre usa,privesc afara,oscilez intre a fi responsabila sau nebuna.
Te aleg pe tine,aleg sa ma uit afara,aleg nebunia.
Vine profesoara.Nu`I dau drumul si geamul se pare a tine cu mine.Trag de timp simuland inchiderea acestui complice si da.Iti multumesc.
A aparut.Acelasi mers,plin de…el?Imi place sa te privesc.Probabil indraznesc deoarece nu`ti dai seama ca esti urmarit si in felul acesta nu risc sa`ti intalnesc privirea,nu inca!
STOP!Ma uit in clasa.Profesoara pare a se holba la mine si imi da impresia ca face parte din aceasta jungla,comparand`o cu o broscuta(sa nu fiu nesimtita) .Zambesc timid si cu greu las nebunia sa se evapore si inchid geamul.
E timpul sa devin responsabila.
Rasare soarele uitat intre nori di fulgi de prea mult timp.
Stau la geam.
E aproape ora 10: 20 a.m. si profesoara intarzie!Elevii devin agitati dar sunt multumiti.
Nu le pasa.Mie imi pasa.Stau lipita de geam si cu privirea pierduta.
Simt in vene sangele fierband.
Nu mai tin cont de timp,de spatiu,de mine.
Cobori scarile.Nu esti singur,dar conteaza?Esti doar tu..si eu.Incerc sa`mi controlez privirea si sa nu renunt la acest moment.Chiar daca pasii tai au avut de urmat un drum scurt si curand s`au risipit ,lasand doar o urma oarecare,dar totusi autentica,am asteptat intoarcerea.Eram absolut sigura.Pentru cateva clipe,am iesit din starea euforica si am aruncat o privire prin clasa.Aceeasi agitatie.
Cateodata am impresia ca aceasta clasa arata ca o jungla.Gresit.
Intorcand capul pentru a nu pierde momentul intoarcerii,un coleg ratacit anunta venirea profesoarei.
Haos total.Lumea isi face loc printre scaune si intr`un sfarsit se asterne linistea.
NU vreau.Ma tin strans de geam.Stiu ca te intorci.Privesc spre usa,privesc afara,oscilez intre a fi responsabila sau nebuna.
Te aleg pe tine,aleg sa ma uit afara,aleg nebunia.
Vine profesoara.Nu`I dau drumul si geamul se pare a tine cu mine.Trag de timp simuland inchiderea acestui complice si da.Iti multumesc.
A aparut.Acelasi mers,plin de…el?Imi place sa te privesc.Probabil indraznesc deoarece nu`ti dai seama ca esti urmarit si in felul acesta nu risc sa`ti intalnesc privirea,nu inca!
STOP!Ma uit in clasa.Profesoara pare a se holba la mine si imi da impresia ca face parte din aceasta jungla,comparand`o cu o broscuta(sa nu fiu nesimtita) .Zambesc timid si cu greu las nebunia sa se evapore si inchid geamul.
E timpul sa devin responsabila.
E imposibil
E imposibil sa stii ce iti rezerva viitorul
Dar ca sa descoperi
E nevoie sa lasi trecutul sa fie trecut
Iar al doilea pas este sa traiesti prezentul
Sa te trezesti cu soarele in fata intr`o zi innorata
Sa simti fulgii pe buzele inghetate cand ploua,
Sa te uiti la un copac vestejit si sa`l vezi readus la viata,
Sa iubesti vecinul care pana in ziua respectiva l`ai urat fara motiv
Sa razi cand cineva te jigneste
Gandindu`te ca poate candva o sa ai puterea sa`l infrunti
Sa ierti pe cineva cand te raneste
Presupunand ca si respectivul te va ierta daca vei gresi candva
Sa`l bucuri pe cel de langa tine
Fiindca un singur zambet de`al lui te va bucura si pe tine!
Dar ca sa descoperi
E nevoie sa lasi trecutul sa fie trecut
Iar al doilea pas este sa traiesti prezentul
Sa te trezesti cu soarele in fata intr`o zi innorata
Sa simti fulgii pe buzele inghetate cand ploua,
Sa te uiti la un copac vestejit si sa`l vezi readus la viata,
Sa iubesti vecinul care pana in ziua respectiva l`ai urat fara motiv
Sa razi cand cineva te jigneste
Gandindu`te ca poate candva o sa ai puterea sa`l infrunti
Sa ierti pe cineva cand te raneste
Presupunand ca si respectivul te va ierta daca vei gresi candva
Sa`l bucuri pe cel de langa tine
Fiindca un singur zambet de`al lui te va bucura si pe tine!
Oare?
Cand ceea ce ai avut
Dispare intr'o fractiune de secunda
Ramai uimit,neintelegand ce se petrece
Pentru ce?De ce acum cand ai gasit ce cautai cu atata ravna,
Se transforma in cenusa?
Faci o ultima incercare
Suflii cu toata puterea de care in stare
Strangi din dinti,fata ti se increteste
Iti doresti acest "ceva" mai mult ca orice
Poate iese fum,poate see mai aprinde focul
Lasa'ma sa viseez!!!
..Dar din dorinta ta arzatoare de'a aprinde
Ceva ce s'a stins prematur
Nu ai mai lasat nici urme..
Cenusa s'a pierdut in mii de zari
Lasand doar un gol imens,
Un gol care pe parcursul sarmei pe care pasim
Se va umple treptat
Dar niciodata nu va fi inlocuit!
Dispare intr'o fractiune de secunda
Ramai uimit,neintelegand ce se petrece
Pentru ce?De ce acum cand ai gasit ce cautai cu atata ravna,
Se transforma in cenusa?
Faci o ultima incercare
Suflii cu toata puterea de care in stare
Strangi din dinti,fata ti se increteste
Iti doresti acest "ceva" mai mult ca orice
Poate iese fum,poate see mai aprinde focul
Lasa'ma sa viseez!!!
..Dar din dorinta ta arzatoare de'a aprinde
Ceva ce s'a stins prematur
Nu ai mai lasat nici urme..
Cenusa s'a pierdut in mii de zari
Lasand doar un gol imens,
Un gol care pe parcursul sarmei pe care pasim
Se va umple treptat
Dar niciodata nu va fi inlocuit!
6 august 2009
18 ianuarie 2009
7 ianuarie 2009
6 ianuarie 2009
5 ianuarie 2009
Cupluri celebre pentru suferinta lor?
Cine n-a cunoscut acea secunda magica, acea clipa de vesnicie in care viziunea neasteptata a celui mult asteptat fulgera, provoaca stupoare si indoiala, paralizeaza la propriu? Cine n-a trait niciodata dragostea la prima vedere?
O intalnire le-a schimbat destinul. Regi, artisti, oameni de stat, sportivi, toti au cunoscut acest moment unic, care ii transforma in oameni ca toti ceilalti. Cupluri mitice, iubiri scandaloase sau unite pentru o cauza unica, sacrificand totul pentru dragoste, alcatuiesc tema aceste lucrari care si-a propus totul sa puna in valoare pasiunea lor.
Din Antichitate pana in zilele noastre, cele mai frumoase cincizeci de povesti va poarta spre idilele celor mai mari personalitati in viata sau legendare. Ele refac prima intalnire a lui Cezar cu Cleopatra, iubirea imposibila a lui Lancelot pentru Guenievre, epopeea fulgeratoare a lui Bonnie si Clyde, intalnirea aranjata dintre Onassis si Maria Callas, legatura pasionala dintre Delon si Schneider, complicitatea artistica dintre Camille Claudel si Rodin, devotamentul lui Hemingway fata de muza lui, Agnes von Kurowski, nebunia Adelei Hugo...
Romeo si Julieta sunt probabil cel mai celebru cuplu de indragostiti. Din pacate, trista lor poveste de dragoste nu este una singulara. Realitatea abunda de iubiri nefericite, iubiri neimplinite, iubiri imposibile, desi universul indragostitilor este un teritoriu uman in care domneste puritatea si credinta netarmurita in iubire. In acest univers sacru, creat prin iubire, domneste fericirea, armonia si deplina intelegere dintre indragostiti. Iubirea este un miracol in fata caruia oricine vibreaza, cuprins de un elan nemaiintalnit pana atunci.
O intalnire le-a schimbat destinul. Regi, artisti, oameni de stat, sportivi, toti au cunoscut acest moment unic, care ii transforma in oameni ca toti ceilalti. Cupluri mitice, iubiri scandaloase sau unite pentru o cauza unica, sacrificand totul pentru dragoste, alcatuiesc tema aceste lucrari care si-a propus totul sa puna in valoare pasiunea lor.
Din Antichitate pana in zilele noastre, cele mai frumoase cincizeci de povesti va poarta spre idilele celor mai mari personalitati in viata sau legendare. Ele refac prima intalnire a lui Cezar cu Cleopatra, iubirea imposibila a lui Lancelot pentru Guenievre, epopeea fulgeratoare a lui Bonnie si Clyde, intalnirea aranjata dintre Onassis si Maria Callas, legatura pasionala dintre Delon si Schneider, complicitatea artistica dintre Camille Claudel si Rodin, devotamentul lui Hemingway fata de muza lui, Agnes von Kurowski, nebunia Adelei Hugo...
Romeo si Julieta sunt probabil cel mai celebru cuplu de indragostiti. Din pacate, trista lor poveste de dragoste nu este una singulara. Realitatea abunda de iubiri nefericite, iubiri neimplinite, iubiri imposibile, desi universul indragostitilor este un teritoriu uman in care domneste puritatea si credinta netarmurita in iubire. In acest univers sacru, creat prin iubire, domneste fericirea, armonia si deplina intelegere dintre indragostiti. Iubirea este un miracol in fata caruia oricine vibreaza, cuprins de un elan nemaiintalnit pana atunci.
Daca iubirea in sine nu are nimic tragic, fiind un permanent izvor de fericire, confruntarea cu ceea ce exista in afara acestui univers aparte da nastere tragismului, suferintei. Lipsa de armonie si intelegere din societatea in care traiesc cei doi, moravurile vremii, lipsa unor criterii valorice si morale, fac ca - de multe ori - o astfel de poveste de dragoste, induiosatoare prin sinceritatea sentimentelor traite, sa aiba un final nefericit. Tragismul rezulta din imposibilitatea ca cei doi indragostiti sa-si traiasca iubirea in intreaga ei plenitudine, sa o lase sa infloreasca.
Uneori, iubirea triumfa prin lupta celor doi care reusesc sa inlature obstacolele potrivnice implinirii ei. Sunt insa si situatii in care destinul sau un complex nefericit de imprejurari pare sa deturneze planurile celor doi iubiti si ceea ce triumfa este doar ideea de iubire care trece dincolo de moarte. La fel stau lucrurile si in cazul acestei induiosatoare povesti de dragoste dintre doi tineri care nu-si doresc altceva decat implinirea dragostei ce-i anima. Iubirea ideala traita de ei ii determina ca in final sa se sacrifice pe altarul iubirii.
Je me perdrai
'Et tu me perdras,et je me perdrai car je suis celle qui est perdue,sitot trouvee!' Marcel Schwob
'Si tu ma vei pierde,si eu ma voi pierde caci eu sunt cea pierduta de cum a fost gasita'
Abonați-vă la:
Postări (Atom)